Bratienii, ca sateni munteni instariti sunt mentionati in documente inca din secolul al XVI-lea, in inima Tarilor Romane, in judetul Arges.
Va prezentam activitatile Centrului de Cultura Bratianu: programele si activitatile culturale minimale prevazute pentru anul 2010.
Construit in amintirea primei fiice a lui I.C. Bratianu – este unul din cele mai frumoase domenii boiereşti din România, pastrat foarte bine pâna în zilele noastre.
Daca doriti sa revedeti sau in asteptarea vizitei la Conacul Florica va oferim un tur virtual al principalelor obiective.| Ionel Bratianu |
|
|
|
Discurs la comemorarea a 78 de ani de la trecerea in nefiinta a celui care a fost Ion I.C. Bratianu. Aici si azi nu e locul sa expun in toata complexitatea ei, marea, puternica, istorica personalitate a lui Ion I.C. Bratianu. As vrea totusi sa evoc inaintea dumneavoastra cateva aspecte, care vor inlesni poate cunoasterea acestui mare om de stat, care desi a avut peste 30 de ani un rol covarsitor in viata neamului romanesc, a ramas putin cunoscut majoritatii contemporanilor nostri. Pana aproape de sfarsitul vietii sale, in unele privinte chiar astazi, Bratianu trece drept un om nehotarat, inactiv si sigur de el. Ori in realitate el era tocmai contrariul. Era omul cel mai hotarat din generatia sa, creierul sau era in vesnica elaborare, iar in schimb, sub aparentele sale senine se ascundea un spirit necrutator de autocritica, o constiinta vesnic preocupata de raspunderile si datoriile pe care le avea de indeplinit. Ceea ce il preocupa era verdictul posteritatii. „Nu-mi pasa de pietrele ce mi se arunca, imi pasa de piatra ce se va aseza pe mormantul meu”. El lucra pe planul cel mare al istoriei, nu in cadrul restrans si meschin al actualitatilor trecatoare. Înainte de intrarea Romaniei in razboi, intr-o chestiune de politica interna, Nicolae Fleva l-a acuzat in Camera ca lasa sa treaca toate ocazile, ca nu se grabeste niciodata. Ionel Bratianu i-a dat un raspuns caracteristic mentalitatii lui :”Partidul pe care il conduc nu este o improvizatie. El are un lung trecut si un mare viitor. Grabiti-va dumneavoastra - formatiuni recente si nesigure, fiindca ziua de maine va apare indoielnica – eu n-am de ce ma grabi. Eu inaintez cu pasi linistiti, pe un drum bine trasat, spre un tel bine definit.” Bratianu a ramas ani de zile in mijlocul tuturor imprejurarilor, deopotriva nepasator si fata de amenintarile Aliatilor si fata de critica opozitiei interne. El a preferat sa se retraga de la putere, sa se expuna hulei generale, dar n-a cedat. „Nu voi uita uita niciodata intoarcerea lui de la Paris”, povesteste I.G.Duca in memoriile sale”, impreuna cu Vintila si cu Marzescu am mers la Predeal intru intampinarea lui. Acolo s-a coborat din tren si dupa un modest dejun in restaurantul garii ne-am urcat toti patru in automobil si am pornit spre Bucuresti. Mi-a fost dat astfel sa asist la acest spectacol de neinchipuit: omul care infaptuise visul secular al neamului romanesc, omul care aducea in geanta lui tratatul international care recunostea granitele Romaniei intregite, strabatand satele si orasele ca un simplu turist, fara o receptie, fara o aclamatie, fara un arc de triumf si intrand in capitala Romaniei Mari, neobservat de nimeni, ca cel din urma anonim. El, invingatorul se intorcea invins”. In conceptia lui intima el nu se credea facut pentru invalmaseala luptelor politice si a controverselor parlamentare; el se vedea in linistea bibliotecilor, descifrand manuscrise, dezgropand din colbul vremurilor rostul celor ce au fost si imbogatind istoria romanismului prin cercetari neobosite. Ce e drept politica l-a rapit istoriei, dar mai putin decat o credea. Caci nu exista numai un singur fel de a scrie istorie, acela de a te inchide printre carti si documente pentru a povesti intamplari altora. Mai exista si un alt mijloc, acela de a scrie prin faptele tale istoria vremurilor in care ai trait. Daca soarta n-a vrut ca Ionel Bratianu sa poata scrie istoria altora, ea i-a rezervat insa privilegiul de a scrie, prin geniul sau politic, una din cele mai marete pagini din istoria noastra. Orice ar fi scris despre altii, nu ar fi putut sa intreaca nici in frumusete si nici in stralucire aceasta unica pagina. Ion I.C. Bratianu avea dreptate: ”cu cat te adancesti in studiul istoriei, cu atat te intrebi mai uimit daca anumite idealuri meritau jertfele ce s-au facut, in fata disproportiei dintre scop si rezultat, prea deseori omenirea n-a sacrificat in zadar linistea, fericirea si seninatatea ei.” Ganditi-va numai cat au sangerat neamurile pentru Reforma si pentru Inchizitie, pentru puterea temporara a papilor, pentru suprematia lor asupra imparatiilor, pentru triumful absolutismului monarhic, pentru asezari teritoriale ce se intocmeau si se desfaceau fara incetare, pentru idealuri trecatoare, pentru mii si mii de preocupari pe cat de poruncitoare atunci pe atat de uitate si de neantelese azi – si veti pricepe de ce Ionel Bratianu si-a incheiat viata de cercetator istoric cu o nota de dramatic pesimism. În bolta de la Florica, unde acum isi doarme, cu conditia linistita a datoriei implinite, somnul sau de veci, Ionel Bratianu poate sa se odihneacsa in pace. El n-a fost numai un mare om de stat, un maestru al politicii, el a fost in felul lui si un istoric. Vocatia, pe care credea ca nu o putuse urma, a implinit-o totusi – si pe aceea – spre binele unui neam si spre gloria lui personala. |
| < Precedent | Urmator > |
|---|