Bratienii, ca sateni munteni instariti sunt mentionati in documente inca din secolul al XVI-lea, in inima Tarilor Romane, in judetul Arges.
Va prezentam activitatile Centrului de Cultura Bratianu: programele si activitatile culturale minimale prevazute pentru anul 2010.
Construit in amintirea primei fiice a lui I.C. Bratianu – este unul din cele mai frumoase domenii boiereşti din România, pastrat foarte bine pâna în zilele noastre.
Daca doriti sa revedeti sau in asteptarea vizitei la Conacul Florica va oferim un tur virtual al principalelor obiective.| Repere Biografice |
|
|
|
75 DE ANI DE LA MOARTEA LUI VINTILĂ BRATIANU Vintila Bratianu s-a nascut in Bucuresti, la data de 16 septembrie 1867, in casa familiei de pe ulita Herastraului (azi Calea Dorobanti ), fiind al treilea fiu al lui al lui Ion C. Bratianu. A fost botezat de un bun prieten al tatalui sau, Alexandru Golescu ( papa Golescu), iar in 1869 se muta la Florica unde creste pana la 10 ani, tot acolo facand primele patru clase primare sub supravegherea mamei si a institutoarei elvetiene adusa special pentru educatia copiilor. Impreuna cu Dinu erau grupa a doua a copiilor, prima fiind formata din Sabina si Ionel. In joaca de-a razboiul ( in timpul Independentei ), Vintila judeca lucrurile altfel decat ceilalti copii. Pe el dobandirea independentei nu-l interesa decat din punct de vedere financiar: „ Nous ne donneres plus nos argents aux turcs “ ; nu degeaba Ion C. Bratianu il porecleste mai tarziu pentru chibzuinta si economia lui Precupetul. A facut parte din cea de-a doua generatie de oameni politici a Bratienilor, alaturi de fratii sai Ionel si Constantin ( Dinu ), primind de la tatal lor invatamintele ca pe un testament politic si le-au urmat cu sfintenie de-a lungul vietii. A crescut intr-un climat familial de munca si demnitate si intr-un mediu politic de calitate, avand contact cu multe personalitati ale scenei politice romanesti de prim rang care au ctitorit alaturi de tatal sau, Romania moderna. In aceasta atmosfera si-a cladit mentalitatea, crezul si conduita care l-au caracterizat ca personalitate politica. Cat timp a fost elev al liceului “ Sf. Sava “ din Bucuresti, Vintila nu excela la materiile de profil real. Într-o foaie matricola din1879-1881, singura ramasa in arhiva liceului, care a fost distrusa in timpul ocupatiei din 1916-1918, il gasim in clasa a II-a (1879-1880) si a III-a (1880-1881) avand note mari la studiile literare (8-10) iar la matematica avea numai 7. Ulterior isi va manifesta dorinta de a urma arhitectura, dar se va lovi de opozitia tatalui care il voia inginer. În 1886 pleaca la studii la Paris, iar pentru a putea sustine examenul de admitere la Şcoala Centrala de Arte si Meserii este nevoit sa urmeze un an cursurile preparatoare ale liceului Saint Louis. Notele oscilau intre “ bine si foarte bine", bun elev, muncitor, promite mult, iar la scoala ajungea mereu primul pana sa se deschida si se plimba nervos cu ghiozdanul la subtioara. Anul urmator, 1887 este plin de satisfactii pentru tanarul Vintila Bratianu. Obtine primul loc la matematica, lucru extrem de rar pentru straini si intra la Şcoala Centrala de Arte si Meserii unde se declara ca fiind fiu de agricultor roman. Cand directorul afla mai tarziu cine era, Vintila raspunde ca ocupatia de agricultor a tatalui sau este cea adevarata, iar ministeriatul este ceva trecator. Termina al 12-lea din 285 de studentii si poate daca nu exista reticenta profesorilor francezi fata de straini putea termina si mai in fata. Întors in tara cu diploma de inginer a fost angajat la lucrarile podului de peste Dunare de la Cernavoda. Datorita sarguintei si puterii de munca s-a facut remarcat si a primit conducerea lucrarilor de constructie a altor poduri pe Siret, Arges si Vadeni, dupa care a fost numit director al Regiei Monopolurilor Statului in 1897, pana in aprilie 1899. Odata cu revenirea la guvernare a Partidului National Liberal, in 1901 Vintila e numit secretar general la Ministerul Finantelor. Mai tarziu cand va fi ministrul acestui portofoliu(19 ian.1922 – 30 mar.1926 si 22 iun.1927 – 16 nov.1928) finantele vor deveni singura lui pasiune. Bratienii si-au adus o contributie exceptionala la faurirea statului national unitar roman, in 1918. Guvernul prezidat de Ionel Bratianu a negociat cu Antanta conditiile intrarii Romaniei in razboi si a decis la 14/27 august 1916, inceperea luptei pentru eliberarea romanilor din Transilvania si Bucovina. În acest guvern Vintila Bratianu, a indeplinit functia de ministru de Razboi(15 aug.1916 – 20 iul.1917). Din iulie 1917 pe parcursul acestei guvernari s-au facut unele modificari in componenta guvernului. Astfel prin crearea Ministerului Materialelor de Razboi, departament de maxima importanta, in conditiile refacerii armatei pentru continuarea razboiului, a fost numit in fruntea acestuia Vintila Bratianu. In acest timp armata romana a putut fi reorganizata si inzestrata cu tehnica de lupta, un rol principal in acest proces avandu-l pe de-o parte generalul Henri Berthelot, iar pe de alta Vintila Bratianu. Dincolo de evolutia operatiunilor militare – momente de victorie si infrangeri amare dar si cu pagini de eroism cum au fost cele din vara lui 1917, la Marasti, Marasesti si Oituz – va ramane un singur fapt esential: Unirea din 1918 s-a cladit pe jertfa de sange a ostasilor romani. Fundatiile doctrinei de politica economica a liberalilor, de dezvoltare a industriei nationale cu propriile forte – „ Prin noi insine „ cum s-a intitulat ea – au fost puse la inceputul veacului al XX-lea, dar prevederile ei aveau sa fie legalizate si introduse in practica abia dupa primul razboi mondial, in timpul guvernarii PNL din 1922-1926, cand un ansamblu de masuri ingradeau rolul capitalului strain in economie, favorizandu-l pe cel autohton. Inca din iunie 1916, inainte ca Romania sa fi fost angajata in primul razboi mondial, Vintila Bratianu a intocmit un memoriu intitulat „ Petrolul si politica de stat „ in care evidentia rolul detinut de aceasta bogatie naturala si necesitatea protejarii ei de catre statul roman¹. In octombrie 1918, cand razboiul era pe punctul de a fi incheiat, Vintila Bratianu isi expunea si mai clar optiunea legata de politica petrolului : „ Petrolul, fiind izvorul de energie necesar apararii nationale, dand lumina necesara maselor populare si materia industriei chimice, el nu poate fi considerat ca un produs oarecare al statului si lasat la regimul unei libere exploatari. Ca si caile ferate, el este unul din instrumentele cele mai puternice ale independentei politice si economice ale unui stat modern, de indrumare si sporire a activitatii lui.² Dupa promulgarea Constitutiei la 19 martie 1923, guvernul intentiona sa procedeze la legiferarea masurilor de politica economica menita a traduce in fapt principiile doctrinei „ prin noi insine „. Arhitectul acestei formule a fost Vintila Bratianu, care detinea in guvernare functia de ministru al finantelor. Conceptia lui avea la baza – potrivit expresiei lui Constant Georgescu – „nationalismul integral „ – conform caruia statul roman trebuia sa fie absolut un stat suveran, ferit de orice imixtiune straina³. Politica de pastrare a terenurilor cu rezerve de titei, refuzul de a concesiona strainilor bunurile si bogatiile statului, formarea elementelor nationale pentru conducerea intreprinderilor romanesti, crearea unei industrii nationale, erau directiile catre care el isi focaliza atentia4. Moartea fulgeratoare a lui Ionel Bratianu a luat prin surprindere lumea politica, Regenta si Partidul National Liberal. Liderii politici din opozitie au respirat „usurati” la vestea mortii lui deoarece disparea cel mai puternic adversar in calea accederii lor la putere. Regenta la numit imediat in fruntea guvernului pe Vintila Bratianu ( 24nov.1927-16nov.1928 ), ministrul de Finante, fratele ilustrului disparut. La conducerea PNL-ului se crease un gol pe care nimeni nu putea sa-l umple. Se pare ca Ionel Bratianu il pregatea pentru ascensiune pe I.G. Duca, fostul sau secretar personal, un tanar capabil, ambitios cu un larg orizont politic si cultural. Totusi in noiembrie 1927 Comitetul Executiv al PNL, batranii din partid – sau „cloncanii”, cum li se mai zicea – au decis sa-l sustina pe Vintila Bratianu si sa-l aleaga in functia de presedinte; el avea o bogata experienta era mai in varsta, fiind un exponent al „dinastiei” Bratienilor, care s-a confundat cu istoria acestui partid. Vintila se deosebea radical prin comportament, nivel de cultura, maniera de actiune politica, de fratele sau Ionel. Avea o singura pasiune: economia si mai ales finantele; nu-l preocupau marile probleme politice, nici lectiile pe care le putea deprinde din istorie; era extrem de muncitor, constiincios si corect; ca ministru ajungea dimineata primul la minister, chiar inaintea femeilor de serviciu, urmarindu-le apoi sa-si faca treaba cat mai bine. Seara pleca printre ultimii, dupa o zi de munca incordata. Vintila nu era un diplomat si era lipsit de tact; isi spunea direct si brutal gandurile, ceea ce multora nu le convenea. În umbra fratelui sau, Vintila si-a dat intreaga masura a capacitatii sale: politica „prin noi insine” si puternica dezvoltare a economiei nationale, mai ales industriei romanesti, erau in buna parte opera sa. Inca de la instalarea sa in fruntea guvernului, Vintila Bratianu a fost confruntat cu o uriasa „campanie de rasturnare” declansata de Partidul National Ţaranesc. Asaltat din toate partiile, era profund ingrijorat de soarta tarii si mai ales de perspectiva ca national-taranistii, ajunsi la guvern sa deschida portile in fata capitalistilor straini, ceea ce insemna – dupa convingerea sa – distrugerea economiei nationale. Dar actul politic cel mai grav, pentru situatia lui Vintila Bratianu a fost restauratia de la 8 iunie 1930. El a ramas un aparator al Regentei si s-a pronuntat impotriva urcarii pe tron a principelui Carol. În sedinta Comitetului Executiv al PNL, din 8 iunie 1930, a calificat restauratia ca o „simpla incercare de aventura fara durata”. In vara aceluiasi an mai multi sefi de organizatii judetene ale PNL, au trimis lui Vintila Bratianu un memoriu in care apreciau ca „partidul merge spre prabusire” si se impunea convocarea Congresului General pentru „ rezolvarea conducerii partidului „. Vintila Bratianu – poreclit “ Jupanul “ – nu se putea decide, renuntarea la presedintie i se parea o lasitate. Tot mai bolnav, cu repetate pierderi de memorie, nervos, in amurgul rece si trist de iarna s-a stins din viata in urma unui atac de apoplexie, la 22 decembrie 1930, in timp ce se deplasa cu sania de la Bucuresti la conacul sau din Mihaiesti ( jud. Valcea ). Cu siguranta cea mai frumoasa caracterizare a lui Vintila Bratianu i-a fost facuta de sora sa, Sabina Cantacuzino in cartea ei memorialistica “ Din viata familiei Ion C. Bratianu “. “Era un nobil caracter, cateodata sever, dar totdeauna mai sever cu cei pe care-i iubea. Se putea masura, chiar prin exigentele ce avea, gradul dragostei si aprecierea ce-ti acorda. Pe ai lui i-ar fi voit perfecti, ideali si adesea i se tulbura sufletul cand mici slabiciuni se intrezareau. A avut nespusa multumire de a fi trait si contribuit la la opera mare nationala, desi prin modestia lui nu-si atribuia tot ce-i revenea. Niciodata Vintila nu a cautat sa apara in fata semenilor lui inconjurat de aureola stapanitorului. Dar in sufletul lui ardea vie si curata o flacare ale carei strafulgerari luminau deodata intreaga sa faptura. A fost un adevarat om de stat in tot ce are mai nobil si mai inalt aceasta titulatura, fiindca stia sa domine interesele trecatoare. Era dotat cu o energie nesovaielnica pentru a realiza conceptiile sale”5. In urma lui Vintila Bratianu au ramas opere importante din care amintesc doar cateva: “Un pericol national”, Bucuresti 1899; “Politica de stat in industria petrolului”, 1911; “Interesele Romaniei in actualul razboi”, 1914; “Refacerea tarii”, 1924;“ Situatia financiara a Romaniei “, 1924. Bratienii ocupa un loc cu totul deosebit in istoria tarii ca slujitori devotati ai natiei, ca patrioti luminati si intransigenti, ca initiatori ai ideilor de progres, ca model de daruire pentru binele public. Sa-i pretuim pururea, asa cum merita. NOTE EXPLICATIVE 1.Vintila I.C. Bratianu, Petrolul si politica de stat, Bucuresti, 1919, p.7-33 2.Ibidem p.6 3.Constant Georgescu, Privire generala asupra activitatii lui Vintila Bratianu ca om de stat, in Viata si opera lui Vintila I.C. Bratianu, Bucuresti, 1936, p.605 4.Ibidem p.640 5.Sabina Cantacuzino, Din Viata familiei I. C. Bratianu,editia a-II-a, Bucuresti, ed. Universul, 1934. |
| < Precedent | Urmator > |
|---|