Bratienii, ca sateni munteni instariti sunt mentionati in documente inca din secolul al XVI-lea, in inima Tarilor Romane, in judetul Arges.
Va prezentam activitatile Centrului de Cultura Bratianu: programele si activitatile culturale minimale prevazute pentru anul 2010.
Construit in amintirea primei fiice a lui I.C. Bratianu – este unul din cele mai frumoase domenii boiereşti din România, pastrat foarte bine pâna în zilele noastre.
Daca doriti sa revedeti sau in asteptarea vizitei la Conacul Florica va oferim un tur virtual al principalelor obiective.| Gheorghe Bratianu |
|
|
|
GHEORGHE BRATIANU – VIATA SI OPERA Gheorghe Bratianu, nepotul lui Ion C.Bratianu si fiul lui Ionel si al printesei Maria Moruzi-Cuza, s-a nascut la 28 ianuarie /3 februarie 1898 la Ruginoasa, in judetul Iasi, moare in 1953 la Sighet 23/27 aprilie. Istoric si om politic roman, profesor universitar, membru al Academiei Romane, victima a regimului politic comunist din Romania. A cunoscut familia tatalui sau mai ales la Florica unde isi petrecea vacantele scolare. Vocatia pentru istorie s-a ilustrat in prima sa lucrare “O oaste moldoveneasca acum trei veacuri” , publicata la 16 ani de Nicolae Iorga. Mama sa a vegheat asupra copilariei si adolescentei sale inlesnindu-i o remarcabila stapanire a limbilor straine, o conditie esentiala pentru cunoasterea istoriografiei de peste hotare si pentru transpunerea operei sale. Dupa absolvirea Liceului National din Iasi (1916) se inroleaza voluntar in armata pentru a participa la razboiul de reintregire a tarii, revine acasa ranit in 1917. Demobilizat, se inscrie la Facultatea de Drept din Iasi pe care a absolvit-o in 1920. Fiind atras de istorie abandoneaza cariera juridica si se inscrie la Universitatea Sorbonna din Paris , unde frecventeaza cursurile unor istorici prestigiosi obtinand doctoratul in 1929. Atunci isi da seama cat de necunoscuta era istoria tarii sale oamenilor de stiinta francezi in special profesorului sau Ferdinand Lot. Pentru teza de doctorat pleaca in Italia, la Genova , unde studiaza arhivele notariale, care constituie baza lucrarii “Istoria Marii Negre”, publicata in 1929. In 1924 este ales profesor universitar la catedra de istorie a Universitatii din Iasi, iar din 1940 al Universitatii din Bucuresti. In 1942 este ales membru titular al Academiei Romane. Intre 1940 - 1947 indeplineste functia de director al Institutului de Istorie “Nicolae Iorga” din Bucuresti. In anii 1930 este seful unei fractiuni a Partidului National Liberal. Printul Carol isi revendica tronul in 1930, la cererea printului Nicolae , fratele lui Carol. Gheorghe accepta o intrevedere cu Carol al II- lea care ii va oferi un post de ministru pe care il refuza. Vintilă Brătianu, şeful PNL, nu a înţeles de ce Gheorghe a acceptat să-l vadă pe Carol şi l-a mustrat. Gheorghe îşi organizează atunci propriul său partid, zis PNL- “georgist”, care obţine 5% din voturi. Dar în 1938 va reveni în sânul Partidului Naţional Liberal, Dinu Brătianu fiind preşedinte. În acelaşi an, partidele şi parlamentul sunt suprimate de către regele Carol al II-lea. Partidele au continuat însă activităţile lor în clandestinitate. La începutul războiului mondial, în 1939, regele a căutat o poziţie neutră pentru România. În aprilie 1939 obţine garanţia franco-britanică în caz de atac din partea Germaniei. Pactul secret Hitler-Stalin din 23 august 1939 prevedea însă cedarea Basarabiei şi a unei părţi a Bucovinei către Rusia Sovietică. Trupele Reichului, intrând în Polonia la 1 septembrie, vor declanşa războiul cu Franţa şi Anglia, care o garantaseră. Trupele sovietice intră în Finlanda, dar acolo întâlnesc o rezistenţă neaşteptată. “Războiul din iarnă”, cum s-a intitulat, ia sfârşit fără nici o victorie clară. În urma ultimatumului sovietic către guvernul român, din 28 iunie 1940, Gheorghe va fi mobilizat şi pleacă pe front după intrarea trupelor germane, române, şi ungare în Basarabia. La 23 august 1944 Gheorghe va fi intermediar între Dinu Brătianu, şeful PNL şi Regele Mihai. În 1947 este suspendat de la Universitate şi de la direcţia Institutului de Istorie Universală „Nicolae Iorga”. I se fixează domiciliul forţat cu interzicerea de a avea contacte externe. Aceste “vacanţe forţate” i-au permis academicianului Brătianu să termine volumul despre Istoria Mării Negre, Formulele de pace în Istoria Universală şi opera sa despre Adunările de stări. În noaptea de 5/6 mai 1950 este arestat, ca să fie întemniţat în închisoarea din Sighetu Marmaţiei. Printre victimele de frunte ale acestei revoluţii, adusă de ocupaţia sovietică, care a instaurat regimul comunist în România, a fost înscris numele Brătianu, fără prenume, date sau funcţii. Nici Dinu, nici Constantin (Bebe), nici Gheorghe nu au fost judecaţi sau condamnaţi. Gheorghe a murit în 1953, între 24 şi 27 aprilie, în circumstanţe similare unui asasinat. Dinu şi copiii săi, ca şi Gheorghe, au refuzat să plece în străinătate, unde ar fi putut supravieţui fără prea multe probleme. “Sentimentul datoriei, sprijinit pe tradiţia familiei şi forţa de a rezista la tentaţiile puterii l-au ajutat pe Gheorghe I. Brătianu şi l-au pregătit să plătească cu viaţa convingerile sale.” (Profesorul Şerban Papacostea). In calitatea sa de istoric, Gheorghe I. Bratianu a sustinut cu tenacitate si rigoare stiintifica teza continuitatii poporului roman in spatial carpato- danubiano- pontic. Lucrarile sale asupra prezentei romanesti in Basarabia sunt reprezentative pentru statura istoricului si constiinta omului politic. I s-a propus, dealtfel , sa se dezica de tezele despre Basarabia, dar a refuzat, asumandu-si cu luciditate responsabilitatea:”adevarul ramane indiferent de soarta celor care l-au servit”. Asemeni lui Iuliu Maniu si a celorlalte personalitati politice si culturale, care au murit sau care au cunoscut teroarea comunista a inchisorilor, deportarilor si a coloniilor de munca fortata, Gheorghe I. Bratianu se inscrie in constelatia luminoasa de savanti si politicieni patrioti, ce legitimeaza identitatea etnica si culturala a poporului roman. |
| < Precedent | Urmator > |
|---|